Observatii generale la noua lege de salarizare/document elaborat de Mona Maria Pivniceru, președintele AMR

OBSERVAŢII CU CARACTER GENERAL

cu privire la

PROIECTUL LEGII-CADRU PRIVIND SALARIZAREA UNITARĂ A PERSONALULUI PLĂTIT DIN FONDURILE PUBLICE

Pare a fi o constantă a guvernării compromiterea climatului de securitate socială şi juridică datorat de stat cetăţenilor săi, precum pare direct proporţional raportul dintre impunerea măsurilor guvernamentale contestate ori contestabile, de orice natură ar fi ele, şi gradul de nemulţumire tot mai crescut pe care le generează, devenit un fundal general comun.

Tot astfel, pare a se singulariza ca raţiune justificativă de guvernare combaterea crizei economice, un adevărat panaceu care absoarbe şi distruge drepturi deja dobândite, situaţii juridice produse ori pe cale a se produce şi, nu în ultimul rând, patrimonii. Mai grav este faptul că, în ciuda declaraţiei publice profund moralizatoare care face din cetăţean şi bunăstarea lui scopul de esenţă al oricărui act de conducere ori acţiune, omul – fiinţa umană – este expus depersonalizării pentru a gravita imprecis între înstrăinare şi reificare.

Dacă înstrăinarea, sub acest aspect, înseamnă expunerea cetăţeanului imposibilităţii de a-şi realiza ori consolida un drept concret, cu consecinţa înrădăcinării în persoana sa a sentimentului de frustrare şi zădărnicie, reificarea semnifică înstrăinarea cetăţeanului de echivalentul rezultatului muncii lui, element de structură al oricărui raport de muncă, indiferent de denumirea lui particulară, care pare, de asemenea, a nu mai avea vreo importanţă.

Spre exemplu, Proiectul Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice şi Proiectul Legii de implementare în anul 2011 a Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Cu toate că, în anul 2009, s-a adoptat într-un climat convulsiv social un proiect de lege-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice având ca scop principal declarat stabilirea unui sistem unic de salarizare ce urma a fi implementat până în anul 2015, conform prevederilor prezentei legi, proiectul în discuţie, care are aceeaşi finalitate declarată, restructurează complet sistemul de salarizare.

Nimeni nu va mai avea vreun drept salarial câştigat, în temeiul legii prezente, şi nici măsura de reducere a salariilor cu 25% nu mai este aşa cum a fost declarată în puterea legii, temporară, ci are un caracter definitiv, din moment ce salariile vor fi stabilite pornind de la cele diminuate deja cu 25%, reconfirmat pe viitor, în baza unei noi formule de calcul, pe criterii şi categorii juridice noi, care, nedefinite fiind, expun persoana imposibilităţii de a-şi verifica modalitatea de stabilire a echivalentului muncii sale.

Astfel, deşi, de „salarizare unitară” fiind, legea nu se aplică categoriilor de personal bugetar vizate în articolul 2. Tot astfel, se înlătură totodată o serie de drepturi ale magistraţilor, în condiţiile în care au fost păstrate pentru alte categorii, spre a demonstra în ambele situaţii caracterul unitar al legii.

Drepturi, sporuri, adaosuri ori majorări ale indemnizaţiilor cu caracter general sau special ori alte drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite deja prin hotărâri judecătoreşti, au fost excluse, finalitate la care s-a ajuns prin încălcarea legii prezente şi a hotărârilor judecătoreşti, dreptul de proprietate al magistratului asupra lor fiind expropriat.

Mai mult, pentru a-i arăta sistemului judiciar lipsa de valoare a legii pe care o tot invocă drept singură argumentaţie, după excluderile anterioare, sistemul judiciar este salarizat potrivit unor criterii comune cu restul personalului bugetar, cum ar fi cel al „influenţei”, de care este acuzat sistemul şi împotriva căruia s-au luat măsuri de înlăturare prin consolidarea statutului magistraţilor, tocmai pentru a lupta împotriva influenţelor de orice natură ar fi ele. În aceste condiţii, legea sugerează cultivarea „influenţei” din moment ce este folosită drept criteriu de salarizare, contrar incompatibilităţii absolute între sistemul judiciar şi această atitudine negativă devenită criteriu de salarizare.

Este greu de imaginat cum se aplică sistemului judiciar criteriul supervizării sau al coordonării, din moment ce activitatea de judecată se află manifest sub imperiul singularităţii de caz şi de aplicare a legii de către magistrat, sustras coordonării ori supervizării, criterii excluse absolut de independenţa constituţională a puterii judecătoreşti.

Tot astfel, cum poate fi salarizat un magistrat prin aplicarea criteriului comunicării, din moment ce hotărârea judecătorească este rezultatul unei deliberări secrete sau după criteriul diversităţii activităţilor sau creativităţii fără a ridiculiza actul de justiţie şi statutul magistratului.

Nu se poate şti cum am fost încadraţi în clasele de salarizare din moment ce noţiunii în sine nu i s-a determinat conţinutul.

La o observare atentă a legii, nici cariera magistratului nu mai este în puterea eforturilor sale de complinire profesională ori de acces la ea, de vreme ce promovarea şi avansarea în gradaţii este dependentă de existenţa fondurilor care pot împiedica, în caz de lipsă a lor, organizarea concursurilor şi, prin urmare, blocarea prin efectul legii a dreptului magistraţilor de a îşi complini cariera profesională, unidirecţională, fără alte posibilităţi de translare în alte activităţi, situaţie aplicabilă altor sisteme.

Dar poate dispoziţia cea mai strivitoare a legii constă în nedeterminarea coeficientului de ierarhizare care, de fapt, semnifică expunerea magistratului în pofida activităţii depuse, denumite generic „muncă”, de a fi plătit aleatoriu ori de a nu fi plătit atâta vreme cât coeficientul se stabileşte în funcţie de realizarea sau nu a obiectivelor din strategia fiscal-bugetară în limitele ei, ele însele fiind imprevizibile, şi tot astfel purtând marca celor chemaţi a le realiza.

În rest, sintagme cum ar fi „cea mai mare responsabilitate” şi „cea mai mică responsabilitate”, de asemenea nedefinite, impun câteva observaţii cu caracter general.

Nu există putere judecătorească consacrată constituţional şi consolidată ca statut al magistratului prin dispoziţii naţionale şi internaţionale, şi nici magistraţi care aplică legea spre a menţine şi a întări statul de drept pentru a se determina criterii specifice de salarizare, generate de specificul activităţii desfăşurate.

Magistratul este un personal bugetar funcţionarizat, salarizat după criterii improprii şi fără legătură cu activitatea de sistem, încadrat aleatoriu în clase de salarizare, al cărui venit pretins a fi nemodificat a fost grav diminuat, care va primi sau nu echivalentul activităţii desfăşurate în funcţie de un coeficient de salarizare a cărui valoare va depinde de realizarea sau nu, de către cei chemaţi, a obiectivelor fiscale.

Munca depusă de magistrat nu se mai particularizează în niciun fel – importanţă socială, responsabilitate etc. – şi nu contează gradul ei de realizare, pentru că salariul nu este corelativ acesteia, ci altor criterii, din care este exclusă.

Mai mult, cu excepţia magistraţilor cu funcţii de conducere a căror salarizare se apropie cumva de cea corespunzătoare celorlalte puteri în stat, magistraţii cu funcţii de execuţie, a căror activitate de judecată este independentă de orice act de conducere, din partea oricui, sunt asimilaţi ca salarizare cu funcţionarul public din administraţie, prezumându-se regula potrivit căreia doar funcţiile de conducere aparţin puterii judecătoreşti, deşi componenta de conducere este străină realizării actului de justiţie.

Există un conflict între puterile statului sau statutul magistratului va fi funcţionarizat, deranjând, de fapt, independenţa exercitată de puterea judecătorească, pentru ca, astfel vulnerabilizată, să devină ceea ce ar fi trebuit să fie, de fapt, de la început. O simplă unealtă istovită de muncă, despovărată de demnitatea sa lăuntrică şi, mai ales, umilită şi depersonalizată pentru a se înscrie cu succes în climatul pernicios general.

Unde este statutul magistratului şi unde sunt pârghiile legale de natură a-l apăra şi, mai ales, cine şi în ce modalitate poate şi trebuie să realizeze acest lucru pentru a repune lucrurile în matca lor firească, constituţională, subliniind astfel un element de structură al statului de drept de a cărui existenţă depinde realizarea componentei binare a aceluiaşi stat de drept ce constă în dreptul de acces al cetăţeanului la un tribunal independent, înţelegând prin independenţă judecata cauzei de către judecător nesupus unei presiuni ori amestec, de orice natură ar fi ele, cum este şi proiectul acestei legi care subminează identitatea sistemului judiciar în toate componentele ei.

Despre cele 26 de minute, timpul de redactare a unei hotărâri judecătoreşti (indiferent de complexitatea dosarului şi gradul de jurisdicţie la care se află magistratul), rezultat din calculul raportului dintre numărul de judecători raportat la numărul de dosare şi la timpul complet şi legal de muncă, nicio vorbuliţă pentru că reprezintă doar o „muncă” funcţionărească, căreia i se opune legea şi dreptul cetăţeanului pentru a fi criticată, cetăţeanul însuşi nemaiştiind vreodată dacă dreptul său i-a fost dat prin lege şi nu l-a câştigat în instanţă, ori dacă nu l-a avut niciodată, înşelat în speranţa sa legitimă pentru că astfel să se transforme în cel mai vehement critic al celui care l-a judecat şi al sistemului a cărui reputaţie este colectivă, cu folosirea, de data aceasta, a unor vorbe ştiinţifice, cum ar fi magistrat, putere judecătorească, stat de drept, drept predictibil, drept câştigat şi toată gama de noţiuni juridice devenite forme fără fond, metamorfoză care tinde să acopere prin injoncţiunea puterii executive esenţa puterii judecătoreşti, care constă, simplu, în a judeca cu tot ce ar trebui să implice greutatea acestui cuvânt, devenit el însuşi, din nou, fără vreo semnificaţie anume.

Prof.univ.dr. Mona Maria PIVNICERU

Judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Preşedinte al Asociaţiei Magistraţilor din România

Observatii la noua lege de salarizare/ document elaborat de Mona Maria Pivniceru, președintele AMR, Gabriela Baltag, președinte filiala AMR Neamț, Elena Hach , procuror PCA Brasov

Către: Filialele Asociaţiei Magistraţilor din România

            Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curţi de apel, tribunale, judecătorii

Parchetul General şi parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale, judecătorii

Dat fiind faptul că există iminenţa adoptării unei legi de salarizare care nu recunoaşte drepturile dobândite în baza Legii 330/2009, considerată lege-cadru, dar abrogată prin proiectul legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice;

Dat fiind că sporurile câştigate prin hotărâri judecătoreşti nu se mai regăsesc în substanţa noii legi;

Dat fiind faptul că parte din drepturile de natură financiară de care magistraţii au beneficiat sunt abrogate ca efect al noului proiect de lege;

Dat fiind faptul că judecătorii şi procurorii sunt asimilaţi ca salarizare cu funcţionarii publici, cu excepţia persoanelor cu funcţii de conducere – doar aceştia din urmă fiind asimilaţi, şi nu în totalitate, cu echivalentul din celelalte puteri;

Grupul de lucru de elaborare a observaţiilor şi propunerilor în materia salarizării judecătorilor şi procurorilor, constituit în cadrul AMR, a formulat o analiză a acestei legi pe articole, pe care v-o înaintăm cu maximă urgenţă pentru a o lua în discuţie în cadrul adunărilor generale de la nivelul tuturor instanţelor şi parchetelor, cu rugămintea de a vă exprima un punct de vedere asupra acestora, eventuale noi observaţii, amendamente sau noi îmbunătăţiri.

Vă rugăm ca punctul dumneavoastră de vedere să fie expediat cel mai târziu la 8 septembrie 2010, ora 12.00, pentru a îl putea integra în materialul definitiv cu care AMR şi grupul de lucru se vor prezenta la discuţii la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, la Ministerul Finanţelor Publice şi la orice alte întruniri oficiale cu acest obiect.

Vă solicităm respectuos ca punctele dumneavoastră de vedere să fie transmise în format electronic la adresele de email

officeamr@yahoo.com

elenahack@yahoo.com

baltag.gabriela@yahoo.com

Contăm pe sprijinul dumneavoastră, dat fiind că interesul este comun, de sistem.

Cu deosebită consideraţie,

Prof.univ.dr. Mona Maria PIVNICERU

Judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Preşedinte al Asociaţiei Magistraţilor din România

Scrisoare deschisa: Candidatul la CSM, procuror Elena Hach acuza CSM de exercitiu nedemocratic

http://luju.ro/magistrati/parchete/260-scrisoare-deschisa-candidatul-la-csm-procuror-elena-hach-acuza-csm-de-exercitiu-nedemocratic.html

Procurorul Elena Hach, de la Sectia de urmarire penala a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Brasov, candidat care s-a lansat in lupta pentru alegerile in noul CSM, ataca frontal Consiliul Superior al Magistraturii printr-o scrisoare deschisa. Lumeajustitiei.ro reda integral textul scrisorii, subliniind ca noi am avertizat ca vor exista mari conflicte iscate din deciziile CSM care privesc alegerile, precum si contestatii care trebuiesc solutionate in spiritul si litera legii pana la data de 2 septembrie a acestui an. Elena Hach avertizeaza in scrisoarea deschisa asupra exercitiului nedemocratic practicat de CSM si a modului in care institutia s-a pronuntat pe mandatele actualilor membri CSM, procurorii Gratiana Isac, Bogdan Licu si judecatorul Ana Labus.

CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

SCRISOARE DESCHISA

Elena Hach, procuror la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Brasov, va solicit sa va clarificati pozitia fata de rolul de garant al independentei justitiei pe care Constitutia vi-l atribuie.Inteleg sa va cer acest lucru, fiind parte a corpului magistratilor ce asista astazi dezamagit la negarea masiva a acestui rol de catre domniile voastre.Exercitiul nedemocratic desfasurat in sedinta de plen din data de 19 august a.c. cu ocazia discutarii legalitatii anuntului privind alegerile CSM 2010 in partea ce priveste componenta noului Consiliu ma indreptateste sa va solicit acest lucru.

Si acum, ca si in 31 mai, ati inteles sa conservati o mentalitate periculoasa pentru intreg sistemul prin hotararea cel putin nelegala pe care ati luat-o in privinta mandatului a trei membri CSM, mandat ce va continua astfel si dupa 2010. Este vorba de mandatele procurorilor Bogdan Dimitrie Licu, reprezentant al parchetelor de pe langa tribunale, Gratiana Isac, reprezentant al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si de mandatul judecatorului Ana Cristina Labus, reprezentant al tribunalelor.

Ca un corelativ necesar, rog colegii magistrati ale caror mandate de membru CSM au fost prelungite in pofida vointei legiuitorului sa faca dovada onestitatii si demnitatii lor reflectand asupra DEMISIEI DE ONOARE din functiile detinute in Consiliu.Cu respect, solicit Consiliului Superior al Magistraturii sa explice ce dispozitie legala a stat la baza acestei hotarari, atata timp cat regulamentul adoptat chiar de aceasta institutie infirma in totalitate hotararea luata?

Ati spus in 2005, ca atunci cand un membru ales este revocat din functie sau pierde aceasta calitate, in situatiile prevazute de lege, inainte de expirarea mandatului ,,mandatul judecatorului sau procurorului nou ales se exercita pe perioada ramasa din mandatul judecatorului sau procurorului pe care il inlocuieste”.

Acest regulament nu a suferit modificari pana in prezent!

Ce anume v-a determinat ca in 2010, an de alegeri CSM, sa luati o asemenea hotarare, act ce naste puternice suspiciuni?Va intreb acest lucru, pentru ca si in 31 mai si acum ati adoptat puncte de vedere ale unei directii de specialitate, fara a emite hotarari, din nou, conduita nelegala, hotarari care sa poata fi publicate si studiate? Sau atacate…

Rolul de garant al independentei justitiei, rol atribuit de Constitutie va obliga la un comportament pe masura, ce trebuie sa demonstreze ca ati inteles ca institutia in sine este privita ca un tot unitar, in considerarea atributiilor pe care le are de indeplinit, in plen si in sectii. Astfel, cum este reglementata legea de functionare a Consiliului, membrii nu sunt priviti individual, rupti de constructia Consiliului, ci ca fiind integrati intr-un organism, ce se exprima prin hotarari, in plen si in sectii. Atributiile acestui organism sunt aduse la indeplinire prin vointa conjugata a membrilor, nu a unui membru sau a altuia, acestia, in ansamblul lor, si nu individual, reprezentand Consiliul. A delimita membrii de Consiliu, inseamna a goli de continut responsabilitatile acestui organism.

De conduita adoptata de dumneavoastra depinde puterea intregului sistem judiciar. Ce garantii puteti oferi in sensul dorit de legiuitorul constituant?

Va rog respectuos, in calitate de membru al corpului de magistrati, sa ne dati aceste garantii si sa ne explicati ca in acest caz a fost doar o eroare de interpretare a unei dispozitii legale, pe care, e drept, eu nu reusesc sa o identific. in niciun caz nu poate fi vorba de referirea la textul constitutional care vorbeste de durata mandatului membrilor si nu de durata mandatului Consiliului. Aveti mai sus explicatia care neaga acest argument.In plus, doresc sa fac o scurta precizare: atat in cazul mandatului judecatorilor Curtii Constitutionale cat si in cazul mandatului judecatorilor Curtii Europene a Drepturilor Omului, se aplica aceleasi reguli. Astfel, art. 68 alin. 2 din Legea nr. 47/1992 stabileste ca ,,in cazul in care mandatul a incetat inainte de expirarea duratei pentru care judecatorul a fost numit… Mandatul judecatorului astfel numit, inceteaza la expirarea duratei mandatului pe care l-a avut judecatorul inlocuit”, iar in cazul judecatorilor instantei europene, acestia sunt alesi in general pentru un mandat de 6 ani, urmand ca, judecatorul ales pentru a inlocui un judecator al carui mandat nu a expirat, sa termine mandatul predecesorului sau.

De ce in cazul dumneavoastra ar fi altfel?

Si in exemplele de mai sus cat si in cazul Consiliului, ideea centrala este aceea de organism unitar.

In acest context, aprecierea conform cu care mandatele a trei membri in functie se prelungesc dincolo de mandatul actualului Consiliu, infrange vointa legiuitorului, dand nastere unor consecinte paguboase pentru independenta justitiei, garantul acesteia fiind chiar Consiliul Superior al Magistraturii.

Va rog sa dati dovada de echilibru și sa inlaturati umbra de neincredere sub care va aflati.

Am incredere ca mesajul meu, public de altfel, va fi inteles in mod real.

 

Cu respect,

ELENA HACH

PROCUROR

Candidat la CSM: Elisabeta Dragut, sefa Parchetul Curtii de Apel Craiova acuza lipsa de transparenta a Consiliului

In lupta pentru ocuparea unui scaun de reprezentant al parchetelor curtilor de apel, din viitorul CSM, s-a lansat si procurorul general al Parchetului Curtii de Apel Craiova, Elisabeta Dragut. Are o vechime in magistratura de 19 ani, din care 12 la Parchetul Curtii de Apel Craiova unde este si manager la aceasta ora. Conform datelor din propriul sau curriculum vitae, este adepta schimbarilor si ii place munca in echipa.

Mai multe http://luju.ro/institutii/csm/248-aas-rs.html

competitie CSM -George Balan, procuror general adjunct al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti

http://www.lumeajustitiei.ro/institutii/csm/195-aas-rs.html

Elena Hach despre statutul procurorului, strategia de dezvoltare a Justitiei si rolul CSM

Elena Hach despre statutul procurorului, strategia de dezvoltare a Justitiei si rolul CSM

29 July 2010 – Juridice.ro 161 citiri

Andrei Savescu: Ati facut publica intentia dumneavoastra de a candida pentru onoarea de a reprezenta in CSM procurorii de la parchetele de pe langa curtile de apel. A fi membru in CSM este o mare responsabilitate pentru un magistrat. Ce inseamna in viziunea dumneavoastra aceasta responsabilitate?

Elena Hach: Garantarea independenţei justiţiei a fost o provocare în mandatul ce se încheie în anul acesta de Consiliul Superior al Magistraturii. Şi a rămas doar atât.

Îmi aduc aminte cu nostalgie cum am început să lucrez în Consiliu, în anul 2005.

Am optat pentru componenta de formare profesională, dată fiind şi calitatea mea de formator la Şcoala Naţională de Grefieri. Pentru că destinul nu a vrut astfel, extrem de rapid am ajuns să lucrez în Direcţia Legislaţie, Documentare şi Contencios. Aici nu dorea nimeni să lucreze. Întrucât detaşarea mea de la unitatea de parchet braşoveană a venit mai târziu cu două luni decât a celorlalţi colegi selectaţi la acelaşi moment de o comisie compusă din membrii CSM, am fost pusă în situaţia de a nu avea un birou în acelaşi loc cu colegii mei de la resurse umane. De fapt, nu aveam birou deloc. Am nimerit accidental în sediul provizoriu din str. Petofi Sandor, laolaltă cu colegii din DLDC. Aşa a început totul…..

continuare

http://www.juridice.ro/115346/elena-hach-despre-statutul-procurorului-strategia-de-dezvoltare-a-justitiei-si-rolul-csm.html

Strangem randurile?

http://www.juridice.ro/112653/strangem-randurile.html

Previous Older Entries

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.